Nelu Samartinean

Încredeti-va din toata inima în Cel ce singur poate face minuni!

Încerc sa-mi adun gândurile si sa ma întorc cu ceva mai bine de sase ani in urma, când pe atunci mai precis pe data de 4 martie 1998 când in acea zi, Dumnezeu a facut zic eu, cea mai mare minune care a putut-o face cu mine si anume mântuind sufletul unui om care, se parea ca nu mai avea nici o sansa si nici o salvare. Cel care numai singur poate face minuni s-a îndurat de viata mea si de atunci si pâna în ziua de azi sunt un copil al Lui în ciuda luptelor diavolului si gândurilor negre care se îngramadeau în mintea mea (Ps.94:19) dar prin puterea Lui si ajutorul Lui, sunt rodul suferintelor Lui, si numai prin El sunt ce sunt. (1 Cor.15:10a)

Cu mai mult timp în urma luam hotarâri si faceam juruinte lui Dumnezeu ca voi merge la biserica daca… si puneam o serie de probleme în fata pe care multe dintre ele Dumnezeu mi le-a rezolvat, dar de care a avut grija; stapânul meu de atunci ca sa nu ma tin de ele. Ori de câte ori mergeam în concediu în tara (România) parintii mei ma îndemnau sa merg la biserica, si de fiecare data raspundeam ca voi merge dar din pacate nu era întocmai asa.
Am avut un trecut de care acum îmi este rusine dar îi multumesc lui Dumnezeu pentru iertarea pe care mi-a daruit-o (Rom.6:20-22). Din frageda tinerete am luat drumul lumii, si am cautat în toata viata mea sa traiesc bine, si sa ma distrez pacatuind în placerile de o clipa pe care le ofera cel rau. Dar pacea din inima si linistea sufleteasca nu era nici pe departe în viata mea. Erau doar placeri de o clipa si pe urma consecintele (neîntelegerile în familie, durerea, lipsurile, vaicarerile s.a.m.d.)
Nu vreau sa scriu în aceasta marturie cu de-amanuntul cine am fost eu înaintea întoarcerii mele la Dumnezeu, caci daca as scrie tot ce am facut si cine am fost mi-ar trebui ca sa scriu un roman întreg (dar si asa e destul) dar vreau doar câte ceva sa marturisesc din ceea ce Dumnezeu a facut din mine.

Am fost un om care zilnic am consumat bauturi alcoolice, am fost un om robit de patima tutunului si în ultimii aproximativi 20 de ani înainte de-a ma întoarce la Dumnezeu au fost putine zile care au trecut fara sa fi baut, dar în toate celelalte zile consumul exagerat de bautura ma ducea la neîntelegeri în familie, la neglijarea familiei, si la multe altele pe care fiecare le cunoasteti.
La ce lucruri bune te duce alcoolul? Mai bine ma simteam cu prietenii decât cu familia, (o înselaciune a diavolului). Robit de aceste doua patimi, caci nu se poate una fara cealalta pe lânga acestea erau nervii dracesti care ma duceau la certuri în familie, neîntelegeri, injurii si blesteme la adresa lui Dumnezeu si multe, multe altele. De multe ori îmi puneam întrebarea cum mai poate sotia mea sa stea cu un aseamenea om? Dar acum stiu de ce, pentru ca Dumnezeu ne-a avut în planul Sau pe amândoi si astazi suntem credinciosi, copii ai Lui.
Îmi pun deseori întrebarea : „Doamne ce am facut eu pentru Tine ca sa-ti dai viata pentru mine si sa-mi mântuiesti sufletul? – înjuraturi la adresa Ta, blesteme, întoarcerea spatelui si facând doar ceea ce-mi placea?!” Nu am cum sa-i multumesc si nu voi putea niciodata sa-i multumesc îndeajuns pentru tot ce a facut pentru mine si pentru familia mea. Singurul lucru pe care îl pot face este sa-i ramân credincios, sa ma închin numai Lui si sa-L urmez în toate.

Si acum încerc sa va marturisesc minunea pe care Dumnezeu a facut-o în viata mea:
La sfârsitul anului 1997 eram în România în concediu si un telefon din Austria îl anunta pe tata ca fratele meu mai mic, Nicu, s-a hotarât sa se reîntoarca la Dumnezeu dupa o cadere a lui. Am ramas putin socat si am exclamat: „Nicu s-a pocait din nou”! si eram tot cu aceasta în gând. Dupa câteva zile un alt telefon îl anunta pe tata ca si cel mai mare frate al meu este hotarât sa se întoarca la Dumnezeu, dar avea mici retineri. Amândoi având câte o discutie în familie cu fratele pastor Martin Schaser care este pastorul Bisericii unde slujim.
Eu, cum eram mai batjocoritor, si cu capul plin de bautura, spuneam, „s-o pocait Vasile, ia s-o mai vezi si pe asta!” Surorile mele ma întrebau, „Tu când ai de gând sa te pocaiesti?”, la care le-am raspuns batjocoritor, „ce sa ma pocaiesc ca doar sunt pocait”.
Cu toate acestea, gândul ca Nicu s-a reîntors, nu-mi dadea odihna la care am spus, când ma voi întoarce înapoi în Austria cu siguranta ca si eu ma voi duce la adunare. Eram foarte hotarât si toti cei de acasa s-au bucurat, dar mai mult decât ei, parintii. Desi nu credeau ca ce spuneam va fi adevarat, în sfârsit asa a fost. Si a venit ziua întoarcerii si asa cum spuneam, nu ca alta data legaturile cu care eram legat, s-au rupt si am început sa merg la biserica în fiecare Duminica a începutului de an 1998. Au urmat împreuna cu fratele Martin cam la doua saptamâni partasii fratesti în localitatea Gresten, unde locuiam atunci, unde ma simteam fericit si plin de pacea pe care atunci nu o întelegeam si eram parca altfel ca pâna atunci. Dupa mai multe partasii pe data de 4 februarie s-a întors la Dumnezeu fratele meu mai mare, Vasile, când am fost foarte bucuros, fiind de fata, si cercetat înca de pe atunci. Pe data de 4 martie am hotarât sa facem si la mine acasa o partasie frateasca, dar pe departe gândul de pocainta si întoarcere la Dumnezeu. Dar minunea s-a întâmplat. Cu o zi înainte ca sa împlinesc 34 de ani Dumnezeu a facut cea mai mare minune pe care a facut-o vreodata in viata mea. Eliberarea mea de patimi, de nervi, de înjuraturi si blesteme si de toate celelalte. În acea zi dupa mari cercetari si lupta cu întunericul, lumina a patruns în viata mea si de atunci în familia mea totul s-a schimbat în pace, bucurie, liniste, fericire si toate celelalte care sunt cu Domnul si Mântuitorul nostru ISUS. (Nu vreau sa exclud încercarile si problemele vietii, sa nu fiu înteles gresit – Ioan 16:33b)
In acea zi în casa mea si-a mai predat viata Domnului ISUS si cumnatul fratelui meu Nicu si când cântau cântarea „M-am hotarât sa-L urmez pe ISUS” la care nu am rezistat si am bufnit într-un plâns pe care nu l-am mai putut stapânii. Era ziua cercetarii mele la Dumnezeu. A fost o minune care pentru multi a fost ceva de necrezut. Care cum auzeau de pocainta mea exclamau: „Nelu nu mai bea? Nelu s-a pocait? Nu cred! Nu se poate!…” Eu am încercat de multe ori sa ma las de toate pacatele si relele pe care l-am facut dar nu am reusit cu puterile mele, dar ceea ce la om e cu neputinta la Cel ce singur poate sa faca minuni la Domnul si Mântuitorul nostru ISUS e cu putinta.
Au ramas uimiti ce-i din familie, iar apoi prietenii dupa care toti care ma cunosteau. Parca-i vad pe prieteni cum vorbeau între ei: „Nelu s-a pocait, un lucru de necrezut dar totusi adevarat (Ps.71:6b-7a). Sotia si ea a ramas surprinsa si mirata de aceasta schimbare, si cum era obisnuita cu aceasta vorba a mea, „De mâine nu mai beau, nu mai fumez, ma las de toate relele!”, acum astepta sa vada daca ceea ce a vazut, a doua zi la mine va continua. Pentru ca zicea ea : „Orice minune tine trei zile”.

(Aici vreau sa fac o mica paranteza sa va spun în mare ce cantitate de bautura am consumat. Stând o data cu un coleg la o bere… m-am gândit sa facem o mica socoteala mai din urma, cam cât am baut eu de când sunt în Austria. Si am socotit ca în sapte ani de Austria numai cu minimum de cinci beri pe zi ar fi cam sapte tone de bere. Socotind TOTI anii cu minimum cinci beri pe zi si aceasta era ceva normal (ziceam eu) s-ar apropia la cca. 20.000 litri de bere fara a exagera. Daca as putea socoti toata bautura pe care am baut-o cu siguranta ar fi de doua, trei sau chiar de patru ori mai mult, si toate acestea în afara celorlalte bauturi ( vinuri si bauturi tari etc.) La sfârsituri de saptamâna se ridica la lazi de bere deci cu zecile. Am încercat de atâtea ori sa ma opresc din pornirea mea spre rau dar nu am putut, si nu stiu cum sa va explic mai clar ca sa ma puteti întelege. Îi spuneam sotiei de atâtea ori ca de mâine nu mai beau, nu mai fumez si ma las de toate relele. Eram pe moment ferm convins ca o voi face dar nu am reusit. Diavolul ma lasa pe moment si cred aceasta, dar a doua zi nu mai aveam puterea sa ma tin de promisiune si asa au trecut multi ani si totul în zadar, pâna când Domnul ISUS a intervenit în viata mea. La toate acestea bineînteles am avut si eu vointa sa ma scap de toate acestea. Si la toate sfaturile parintilor, si celor din familie, chiar si a altor persoane de a ma îndrepta era în zadar, desi voiam dar nu am reusit, pâna când Dumnezeu nu a intervenit, nu a fost nici o sansa. Si vreau sa-i multumesc din toata inima pentru aceasta. De multe ori fratele meu Nicu ma îndruma la doctor sa-mi fac analize la sânge si ficat, si stiam ca analizele ieseau foarte rele, nici nu ma gândeam la asa ceva. Spuneam eu, de merg la doctor si va vedea starea ficatului meu cu siguranta îmi interzice sa mai consum bauturi alcoolice, dar de frica ca nu ma pot lasa de bautura am refuzat. Gândeam eu ca daca îmi va spune asa ceva, de acolo mi se va trage moartea. Nu puteam trai cu astfel de gânduri. Si cu aceste cuvinte vreau sa închei paranteza pe care am facut-o).

Si aici continui cu vorba sotiei ca orice minune tine trei zile, dar cele trei zile au trecut, si iata ca sunt mai bine de sase ani si Nelu acelasi, schimbat si aceasta nu datorita mie ci Celui ce prin harul Lui ne tine, caci ceea ce sunt prin El sunt, si nimic nu as putea face daca nu ar fi El (Ioan 15:5b).
Aceasta a facut-o Domnul ISUS si dragostea Lui pe care a avut-o fata de mine, si pe care o arata fata de toti oamenii. Iar dupa doua saptamâni dupa minunea pe care Domnul ISUS a facut-o în viata mea, si nu ca altadata, acum vazând schimbarea mea si nu numai vorbe, s-a hotarât si ea (sotia) sa-L urmeze pe Domnul ISUS, sa-si predea si ea viata în bratul Sau puternic, si sa-L primeasca ca Domn si Mântuitor în inima ei. De atunci, dupa aproape unsprezece ani de casnicie asa cum a fost ea mai buna sau mai rea, pacea lui Dumnezeu, armonia, întelegerea si binecuvântarea a venit si în casa noastra si de atunci traim feriti cu Domnul ISUS pâna în ziua de azi, si hotarâti pâna când El ne va îngadui sa traim pe acest pamânt.

Daca unii vor sa micsoreze minunea pe care a facut-o Dumnezeu în viata mea, ca si când eu as avea un merit, pot s-o faca dar totusi pentru mine ramâne cea mai mare minune pe care a facut-o Dumnezeu cu mine. Eu nu am nici un merit în aceasta, ci tot meritul e al Domnului ISUS care si-a aratat si în viata mea puterea Lui si dragostea pe care o are pentru noi. Singurul lucru care a apartinut de mine a fost vointa. De aceea, toata lauda, toata cinstea, toata gloria, toata slava si toata multumirea se cuvine numai Domnului ISUS care s-a îndurat de mine si de familia mea. El care s-a coborât cum nu se putea mai adânc pentru a ma scoate din groapa pieirii si a mocirlei. Dupa toate aceste cuvinte pe care vi le-am adus la cunostinta, vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce a facut în viata mea.
Si pe aceasta cale vreau sa-i multumesc ca l-a trimis la noi pe fratele Martin prin care a lucrat într-un chip asa de minunat la viata mea si a familiei mele si la mai multe suflete din zona noastra si zic ca Domnul sa-l binecuvinteze pe fratele Martin si familia lui. Domnul sa ne binecuvinteze si pe noi, toti care suntem copii ai Lui si pe toti aceia care vor citi aceasta marturie care este adevarata.